Dosarele criminalilor în serie

Există nenumărate mituri legate de criminalii în serie, printre care că aceştia sunt cu toţii nişte singuratici disfuncţionali, că sunt bărbaţi albi, motivaţi doar de sex, că toţi călătoresc mult şi acţionează într-o zonă extinsă, că nu se pot opri din ucis, că sunt cu toţii fie nebuni, fie genii malefice şi că îşi doresc să fie prinşi de poliţie.

Desigur, există unii criminali în serie care fac parte din aceste categorii, dar criminalul din Green River era căsătorit şi nicidecum un singuratic disfuncţional; o mulţime de criminali în serie sunt femei sau non-caucazieni; dr. Harold Shipman în mod sigur nu era motivat de sex în acţiunile sale; multe crime în serie (precum cele asupra prostituatelor din Ipswitch, comise de Steve Wright) au avut loc pe un teritoriu restrâns; „criminalul BTK”, Dennis Rader, s-a oprit din ucis în 1991, dar nu a fost prins decât 14 ani mai târziu. Este posibil ca mulţi criminali în serie să fie vicleni sau foarte descurcăreţi, dar foarte puţini dintre ei sunt cu adevărat nişte genii.

Fiecare dintre cazurile abordate în această carte este neobişnuit fie în privinţa modului în care criminalul a săvârşit faptele sau şi-a ales victimele, fie în ceea ce priveşte felul în care a fost prins şi apoi condamnat sau executat.