“Apartamentul inimii, parfum și umbre” este o poveste în versuri despre iubire și urmele pe care ea le lasă: despre dor, apropiere și absență, despre frica de a iubi și frica de a pierde, despre tăcerile dintre doi oameni și despre drumul înapoi către sine.
În poemele Mădălinei Gheorghe, inima devine un spațiu locuit. Are ferestre și uși, camere în care rămân amintiri, umbre care nu pleacă, anotimpuri care se schimbă. Iubirea miroase a mare, a magnolie, a migdale, a ploaie, a pământ și uneori a iarnă.
Este o poezie senzorială și confesivă, în care trupul și sufletul, dorința și melancolia, despărțirea și speranța se întâlnesc mereu la granița dintre ceea ce simțim și ceea ce avem curajul să spunem.
„Ne iubim
între paranteze.”
Unele povești nu se termină atunci când oamenii se despart. Își schimbă doar locul în care continuă să existe.
Mădălina Gheorghe a început să scrie după pierderea soțului ei, ca o formă de supraviețuire și vindecare. Ceea ce la început a fost o modalitate de a merge mai departe s-a transformat, în timp, într-o sursă de bucurie și o formă de exprimare autentică a gândurilor, emoțiilor și trăirilor profunde.
Pentru Mădălina, scrisul este un ghid subtil de identificare a emoțiilor joase, dar și un drum al autovindecării – atât pentru ea, cât și pentru cititorii care îi descoperă cărțile.
Trăiește aproape de mare, împreună cu cele două fiice ale sale, și se bucură de fiecare zi ca de un dar divin. Iubește meditația, călătoriile, jazzul și momentele magice în care înoată în mare la răsărit și la apus.
În ultimii ani, a studiat Theta Healing, căutând răspunsuri la întrebarea: „Care sunt cauzele emoționale ale suferinței umane?”