de urgență la Quai d’Orsay. Situația era deosebit de gravă. La numai cinci zile de
la declanșarea atacului, armata germană străpunsese la Sedan, dar și în alte
locuri, liniile de apărare franceze desfășurate de-a lungul râului Meuse. Sunat
cu o seară înainte de prim-ministrul Paul Reynaud spre a i se comunica faptul
că Franța era deja învinsă, Winston Churchill se grăbește să ajungă la Paris,
la întâlnirea cu liderii politici și militari ai țării. Ajuns acolo, a fost întâmpinat
cu o atitudine plină de defetism. Panica și disperarea erau omniprezente și se
vorbea insistent despre evacuarea capitalei. Churchill l-a întrebat pe Gamelin,
comandantul armatei franceze, unde este rezerva strategică, spre a fi aruncată
în lupta de apărare. Gamelin a răspuns sec: „Nu există nicio rezervă strategică”.
Considerată un bastion inexpugnabil al Aliaților în confruntarea cu Germania
nazistă, Franța avea să cadă sub loviturile lui Hitler în numai șase săptămâni.
Cine se face vinovat pentru acest umilitor eșec militar? Și putea fi el evitat?